EF'ECT, efecte, s.n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecinţă. ◊ Expr. A-si face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinţa scontată. 2. Impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva. ◊ Loc. adj. De efect = care atrage atenţia, care produce o impresie puternică. ◊ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ◊ (În sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerând ascultătorului senzaţia unui sunet real sau oferindu-i sonorităţi inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Îmbrăcăminte militară, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare. Efecte de comerţ. Efecte publice. - Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).
Sursă : DEX'98 (9327)  - valeriu

Efect ≠ cauză
Sursă : Antonime (70413)  - siveco

EF'ECT s. 1. v. consecinţă. 2. acţiune, influenţă, înrâurire, rezultat. (Ce ~ are medicamentul asupra inimii?) 3. efect fotoconductiv v. fotoconducti-bilitate. 4. v. impresie. 5. (la pl.) echipament. 6. (mai ales la pl.) v. hârtie de valoare.
Sursă : Sinonime (182772)  - siveco

ef'ect s. n., pl. ef'ecte
Sursă : DOR (242565)  - siveco

EF'ECT ~e n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acţiune; rezultat; urmare; consecinţă. ◊ A-si face ~ul a provoca urmările scontate. 2) Impresie puternică produsă (de cineva sau de ceva) asupra cuiva. 3) la pl. fin. Hârtii de valoare. /<fr. effet, lat. effectus
Sursă : NODEX (333178)  - siveco